Prima / IDIS RECOMANDĂ  /  Memoriu privind libertatea presei în Republica Moldova, 3 mai 2008

Memoriu privind libertatea presei în Republica Moldova, 3 mai 2008

imprimare
     

Libertatea presei din Republica Moldova se află în pericol, fiind îngrădită în mod sistematic, metodic, abuziv de către autorităţile statului.
 
Deşi, pe parcursul ultimilor ani, legislaţia mass-media în Republica Moldova s-a îmbunătăţit, apropiindu-se, cu sprijinul organismelor internaţionale şi contribuţia societăţii civile, de normele şi standardele europene, starea libertăţii presei s-a agravat treptat, atingând apogeul în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2009 şi în perioada postelectorală.

Nerespectarea legilor, a spiritului lor a devenit o regulă, nu o excepţie în R. Moldova. Faptul că în raportul anual "Libertatea presei în lume", elaborat de organizaţia americană "Freedom House" Republica Moldova este plasată pe locul 150, alături de statele fără presă liberă, este  consecinţa unei atitudini antidemocratice a autorităţilor RM, a refuzului de a recunoaşte rolul presei de - putere a patra", a unor încercări permanente de a transforma presa în - organizator de partid" sau - propagandist colectiv", ca în perioada sovietică.
 
Intimidarea, hărţuirea, presiunea asupra jurnaliştilor, asupra instituţiilor şi organizaţiilor din domeniul mass-media au devenit lucruri obişnuite din partea autorităţilor, la care societatea moldovenească în întregime nu reacţionează decât rareori, destul de anemic. Retorica proeuropeană, asigurările de respectare a pluralismului, a libertăţii presei şi libertăţii de exprimare, a accesului la informaţii de interes public nu sunt susţinute de fapte concrete, având în realitate menirea să camufleze acţiunile de restrângere a spaţiului de libertate, de monopolizare a mass-media prin consolidarea presei loiale partidului de guvernământ. În timp ce puţinele la număr mass-media independente sunt discriminate, hărţuite şi intimidate prin diverse mijloace, blocându-se, pe toate căile, dezvoltarea acestora, refuzându-li-se solicitările de acordare a frecvenţelor şi licenţelor, mass-media procomuniste sunt stimulate şi încurajate, având acces prioritar la informaţie, satisfăcându-li-se în regim preferenţial cererile de extindere a ariei de acoperire. În timp ce presa loială se bucură de asistenţă financiară directă şi indirectă, inclusiv prin acordarea de publicitate din bani publici, presa independentă face eforturi disperate de supravieţuire.

Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) care, conform legislaţiei, trebuie să fie o instituţie independentă, sunt desemnaţi pe criterii politice, şi nu profesionale, iar deciziile pe care le ia CCA sunt în detrimentul mass-media neloiale puterii.

În pofida angajamentelor asumate, activitatea Companiei Teleradio-Moldova ca instituţie publică nu evoluează deloc. Dimpotrivă, aceasta se manifestă tot mai pronunţat ca instrument de propagandă a guvernării, limitând la maxim accesul partidelor de opoziţie, al reprezentanţilor societăţii civile care împărtăşesc opinii diferite de cele ale PCRM, ignorându-i sau chiar discreditându-i în mod premeditat pe oponenţii puterii. Realitatea politică, economică şi culturală este reflectată în mod partizan, tendenţios, lăsând în umbră  problemele grave cu care se confruntă societatea moldovenească.

Legislaţia
Deşi Constituţia Republicii Moldova, art. 32 (1), garantează oricărui cetăţean «libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil", unele prevederi constituţionale şi legislative pot fi folosite ca pretext pentru îngrădirea libertăţii de exprimare. Este vorba în primul rând despre art.32 (3), prin care "sunt interzice şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului". La 8 noiembrie 2007, Guvernul a adoptat o iniţiativă legislativă privind excluderea din Constituţie a sintagmei "contestarea şi defăimarea statului şi a poporului", dar, prin decizia din 24 decembrie 2008, Curtea Constituţională, a avizat negativ acest amendament, considerând că acesta poate avea ca rezultat "încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, diminuarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a garanţiilor acestora". De asemenea, Codul Penal, art. 347, prevede pedepse pentru "profanarea drapelului, stemei sau imnului Republicii Moldova sau a unui alt stat", ceea ce nu este în concordanţă cu normele internaţionale privind drepturile omului şi libertatea de exprimare.
Cu toate că infracţiunea de defăimare a fost decriminalizată, Codul Administrativ stipulează pedeapsa cu arest până la 30 de zile pentru calomnie şi injurie. Art. 16 din Codul Civil prevede dezminţirea informaţiei care nu corespunde realităţii şi plata unor compensaţii morale şi materiale, dacă cel care a răspândit-o nu va demonstra că aceasta corespunde realităţii. Însă Legea nu limitează cuantumul maxim al compensaţiei pentru daune morale. De asemenea, conform legii, stă în sarcina jurnalistului (pârâtului) să aducă toate probele pentru afirmaţiile sale. Cu toate că Curtea Supremă de Justiţie a recomandat judecătorilor să protejeze mai puţin reputaţia persoanelor publice în acţiunile în defăimare, în practică judecătorul nu pare să ţină cont de aceste recomandări. La 27 octombrie 2008, în baza cererii depuse de către procurorul UTA Gagauz-Yeri, instanţa de la Comrat a dispus aplicarea sechestrului pe conturile publicaţiei "Edinaya Găgăuzia" în sumă de jumătate de milion de lei. Reclamantul pretindea că două articole publicate de ziar i-au lezat onoarea şi demnitatea.

La 25 noiembrie 2008, Parlamentul de la Chişinău a adoptat în lectură finală Legea cu privire la secretul de stat, în pofida faptului că autorităţile moldovene au fost atenţionate de organismele internaţionale că actul legislativ în cauză ar necesita îmbunătăţiri. Reprezentantul pentru libertatea presei al Organizaţiei pentru Securitate si Cooperare in Europa, Miklos Haraszti a spus, la Viena, ca legea nu încurajează accesul la informaţiile din posesia structurilor guvernamentale, că ar fi necesară o definire mai strictă a secretelor de stat şi a tipurilor de informaţii secretizate.

Într-un memorandum oficial cu privire la proiectul de lege privind secretul de stat al Republicii Moldova, organizaţia internaţională pentru libertatea de exprimare ARTICLE 19 susţine că Proiectul legii ridică mai multe semne de întrebare atât faţă de definiţia "secretului de stat", care este formulată într-un mod prea general şi care include şi informaţiile create şi deţinute de persoane particulare, cât şi faţă de procedura de secretizare, care este excesiv de largă şi oferă posibilitatea de atribuire la secretul de stat a informaţiei ce nu are legătură directă cu securitatea naţională, aşa cum este cea cu conţinut economic, ştiinţific sau informaţii cu privire la administrarea publică. Mai mult ca atât, "testul prejudiciului" utilizat pentru stabilirea gradului de secretizare este foarte slab şi termenul secretizării este destul de mare. De asemenea, ARTICLE 19 constata cu îngrijorare că proiectul de lege nu ţine cont de prevalarea interesului public şi omite să ofere protecţie persoanelor (informatorilor) care au divulgat informaţii despre comiterea unor încălcări.

De menţionat că ralierea la standardele europene în domeniul legislaţiei mediatice este viciată de intervenţii şi modificări ce se pliază pe interesele momentane ale forţelor politice guvernante.

Accesul la informaţie

Conform Legii accesului la informaţie, orice individ rezident legal pe teritoriul RM poate solicita orice informatie sau document de la autoritatile sau instituţiile publice fără a da explicaţii privind motivele. Cu toate acestea, accesul la informaţie continuă să fie o problemă majoră a jurnaliştilor din RM, mai cu seamă a celor care reprezintă mass-media private  considerate neloiale partidului de guvernământ. Conform unui raport de monitorizare, publicat de "Acces-Info" în decembrie 2008, din cele 4839 cereri de informaţii, adresate autorităţilor/instituţiilor publice, solicitanţii au primit răspunsuri doar în proporţie de 19,3%. Organizaţiile nonguvernamentale au primit 18,5% de răspunsuri; mass-media - 21,2% de răspunsuri; cetăţenii - 17,2% (Sursa: www.acces-info.org.md).

Exemple: la solicitarea Centrului de Investigaţii Jurnalistice a informaţiei despre câţiva agenţi economici care activează în domeniul construcţiilor în municipiul Chişinău şi beneficiază de contracte din bani publici, Camera Înregistrării de Stat a cerut achitarea a câte 63 de lei pentru fiecare informaţie vizând agenţii economici, dar şi după achitarea plăţii a tergiversat oferirea informaţiei. Consilierii raionali din Rezina, în majoritate comunişti, au impus, la 30 ianuarie 2009, interdicţie unei echipă de jurnalişti de la postul tv regional "Elita" din Rezina să asiste la şedinţa Comisiei Finanţe şi Buget al Consiliului raional Rezina.

Art. 21 alin.(2) din Legea presei stipulează că "publicaţiile periodice şi agenţiile de presă pot acredita în modul stabilit jurnalişti pe lângă autorităţile publice, precum şi la manifestaţiile artistice şi sportive." Profitând de această lege, unele instituţii de stat, inclusiv Preşedinţia, refuză acreditarea unor jurnalişti din presa neloială puterii. De asemenea, Legea presei cere ca jurnaliştii străini să primească acreditare de la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene în conformitate cu Regulamentul cu privire la acreditarea şi activitatea profesională a jurnaliştilor în Republica Moldova, aprobat de către Guvernul Republicii Moldova în 1995. Şi în 2008, ca şi în anii precedenţi, au fost semnalate cazuri de refuz în acreditarea unor jurnalişti străini, în special a celor din România.

La 23 iulie, Lina Grâu, corespondent al agenţiei române "NewsIn" la Chişinău, nu a avut  acces la conferinţa de presă de bilanţ a preşedintelui Vladimir Voronin pe motiv că ziarista nu fusese acreditată de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene de la Chişinău. Încă la 14 aprilie "NewsIn" a solicitat Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene acreditarea jurnalistei Lina Grâu, care deţine dubla cetăţenie -“ a Republicii Moldova şi a României. Deşi procedura de acreditare, potrivit regulamentului MAEIE, ar trebui să dureze nu mai mult de 30 de zile, jurnalista nu a obţinut acreditarea în timpul cuvenit.

La finele lunii octombrie, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a respins cererea de acreditare a corespondentului "Radio România Actualităţi", Cristina Dumitrescu. Autorităţile de la Chişinău nu şi-au motivat refuzul.

Doru Dendiu, primul corespondent TVR la Chişinău, şi-a depus dosarul de acreditare la MAEIE pe 19 mai, instituţia în cauză urmând să-i comunice rezultatul în termen de 30 de zile, dar abia la începutul lunii iulie i s-a comunicat că Ministerul Afacerilor Interne i-a dat aviz negativ, din care cauză MAEIE i-a refuzat acreditarea.

Deşi în mod legal accesul la Internet nu este îngrădit în nici un fel, la 11 iunie 2008, un grup de tineri au fost citaţi să se prezinte la Procuratura municipală pentru a oferi explicaţii în legătură cu mesajele critice plasate de ei pe unele forumuri din Internet. Fiind acuzaţi că "prin intermediul portalurilor forum.md, torrentsmd.com, desteptarea.info şi unimedia.md au lansat multiple chemări publice la răsturnarea prin violenţă a orânduirii constituţionale şi lichidarea statalităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova", tinerilor li s-au făcut percheziţie la domiciliu, le-au fost ridicate calculatoarele şi au fost ameninţaţi. De menţionat că acţiunile autorităţilor au avut un caracter părtinitor. Deşi, de exemplu,   pe www.unimedia.md au fost publicate numeroase comentarii critice la adresa mai multor lideri din opoziţie, Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Procuratura Generală au solicitat portalului de ştiri UNIMEDIA să ofere adresele IP doar ale vizitatorilor care au plasat comentarii critice la adresa Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. După protestele violente din 7 aprilie 2009, a fost blocat, pe parcursul câtorva zile, accesul la unele portaluri din Internet. La 8 aprilie, administratorii portalului informaţional unimedia.md au constatat că serverul Unimedia a fost atacat de mai multe ori. La 9 aprilie, cunoscutul portal Facebook.com, precum şi reţeaua socială Odnoklassniki.ru au devenit inaccesibile pentru utilizatorii din R. Moldova.
La 10 aprilie, au fost inaccesibile site-urile Unimedia, Jurnal de Chişinău, JurnalTV, PRO TV.

Recent, Vladimir Ţurcanu, deputat comunist, preşedintele Comisiei de stat pentru elucidarea evenimentelor din 7 aprilie, declara, într-un interviu pentu - Imedia"  că e nevoie de anumite măsuri ca Internetul - să nu fie implicat" în acţiuni - negative, antisociale, anticonstituţionale".

La 8 aprilie 2009, s-a constatat sistarea retransmisiei de către cel puţin doi distribuitorii de servicii (SUN TV şi ARAX TV) a posturilor româneşti de televiziune pe teritoriul R. Moldova (Surse: Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţii, Agenţia de Monitorizare a Presei, Centrul Independent de Jurnalism).

Licenţele

Licenţele radio şi TV sunt acordate de Consiliul Coordonator al Audiovizualului pe criterii politice. În timp ce, de exemplu, postului NIT TV, care, conform monitorizărilor, face partizanat în folosul partidului de guvernământ, nu i s-a respins nici măcar o singură cerere de licenţă, asigurându-i-se acoperire naţională, posturilor independente Vocea Basarabiei şi PRO TV li se refuză în permanenţă acordarea de noi frecvenţe, blocându-se astfel dezvoltarea acestor posturi. De exemplu, în cadrul şedinţelor din 7-8 mai 2008 ale Consiliului Coordonator al Audiovizualului, când au fost distribuite licenţele pentru 16 frecvenţe radio şi 60 frecvenţe TV, postul de radio - Vocea Basarabiei" nu a câştigat nicio frecvenţă din cele 8 în bandă FM solicitate. De menţionat că acestui post i-a fost refuzată a 26 solicitare de frecvenţă pentru Chişinău. În schimb, postul de radio Antena C, care este loială  PCRM, a obţinut 5 frecvenţe, inclusiv 1 în Chişinău. Nu a obţinut nicio frecvenţă din cele 7 solicitate nici PRO TV Chişinău (în unele cazuri frecvenţa respectivă rămânând nedistribuită), în timp ce EU TV, administrat de PPCD, aliatul neformal al partidului de guvernământ, a obţinut 9, iar NIT - 12 licenţe.

În şedinţa din 7 mai 2008,   CCA a decis acordarea prin concurs a frecvenţei radio, utilizată de către RADIO 21, a cărui licenţă expira pe 8 iunie 2008. CCA a votat acordarea acestei frecvenţe în contradicţie cu Regulamentul cu privire la procedura şi condiţiile de eliberare a licenţelor de emisie şi a autorizaţiilor de retransmisie, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.433-XVI din 28.12.2006. Regulamentul prevede expres în articolele 15 şi 17 că frecvenţele radio şi TV disponibilizate se anunţă la concurs numai după expirarea termenului de valabilitate a licenţelor, iar din momentul expirării termenului de valabilitate a licenţei de emisie şi până la eliberarea unei licenţe noi, titularul licenţei de emisie, prin decizia acordată de Consiliu, îşi continuă activitatea.

Un asemenea comportament al membrilor CCA compromite instituţia pe care o reprezintă,   care îşi poate exercita în deplină măsură funcţiile doar dacă este independentă cu adevărat.
În lipsa unor criterii clare şi transparente de evaluare a serviciilor de programe şi de departajare a solicitanţilor în baza cărora să se atribuie frecvenţele radio şi canalele TV, în urma concursurilor desfăşurate de CCA, din peisajul mediatic au dispărut radiodifuzori afirmaţi pe piaţa informaţională din RM precum Radio 103,5FM din Bălţi sau TVR1.
Deşi refuzul de acordare a licenţei poate fi atacat în justiţie, judecătorii sunt dependenţi de putere şi, de regulă, dau dreptate CCA. Un exemplu concludent este cazul TVR 1, a cărui licenţă a fost scoasă în mod nelegitim la concurs. Deşi Curtea de Apel a decis că TVR 1 are dreptul să emită pe durata procesului, Curtea Supremă de Justiţie s-a convocat imediat pentru a anula decizia respectiva, dând dovadă de o operativitate nemaiîntâlnită până la acest caz. Dosarul respectiv a fost acceptat la CEDO şi Guvernul RM trebuie să dea explicaţii în legătură cu cazul TVR1. De asemenea, Curtea de Apel din Chişinău a respins cererea "PRO TV Chişinău" de chemare în judecată a Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) pentru că a refuzat sa prelungească de drept (automat) licenţa postului respectiv.
Iniţial, în scrisoarea de răspuns la solicitarea Pro TV, CCA a enunţat că demersul postului de televiziune nu întruneşte condiţiile prevăzute de art.24 al Codului audiovizualului, deoarece pe parcursul de valabilitate a licenţei, Pro TV nu ar fi respectat toate prevederile legislaţiei audiovizuale şi condiţiile licenţei de emisie. Însă cazurile calificate drept derogări de la prevederile legislaţiei în vigoare, adunate pe parcursul a 5 ani de CCA, erau singulare şi irelevante. Dându-şi seama de şubrezenia argumentelor, CCA a schimbat ulterior macazul, afirmând, prin persoana preşedintelui CCA, dl Gheorghe Gorincioi, în cadrul conferinţei de presă din 12.12.2008, că autoritatea de reglementare a refuzat să prelungească licenţa Pro TV deoarece, potrivit prevederilor art. 26 al Regulamentului cu privire la procedura şi condiţiile de eliberare a licenţelor de emisie şi a autorizaţiilor de retransmisie, adoptat prin hotărâre de Parlament, se prelungesc doar licenţele de emisie "obţinute în temeiul Codului audiovizualului".  

Ulterior, la propunerea preşedintelui Voronin, CCA a suspendat procedura de acordare şi prelungire a licenţelor până după campania electorală, demonstrând în felul acesta obedienţa sa politică, deoarece legislaţia nu prevede o asemenea - suspendare".

De menţionat că înainte de termenul de expirare a licenţei PRO TV, reprezentanţi ai PPCD în Parlament au formulat acuzaţii nefondate, fără precedent la adresa acestui post , învinuindu-l că s-ar fi "specializat în atacarea, subminarea, discreditarea şi culpabilizarea instituţiilor statului de drept, în calomnii şi etichetări gratuite, precum şi în provocarea cu premeditare a stărilor artificiale de instabilitate şi panicii în societate", că activitatea Pro TV s-ar încadra - în multiplele scenarii de subminare a intereselor naţionale ale Republicii Moldova, puse la cale de neprietenii ţării din afară", iar pe data de 29 noiembrie, vicepreşedintele Parlamentului Republicii Moldova, preşedintele PPCD a ameninţat în mod direct PRO TV că va fi închis, spunându-i unei jurnaliste să-şi caute de lucru, căci foarte repede nu o sa mai aibă unde să "se prostitueze".

Radioul şi Televiziunea Publică

Derogarea autorităţilor de la principiile pluralismului şi libertăţii presei se reflectă în modul cel mai pregnant în activitatea Companiei "Teleradio-Moldova". Deşi are statut de instituţie publică, Moldova 1 şi Radio Moldova  îşi concep politicile editoriale în funcţie de interesele politice şi ideologice ale partidului de guvernământ.  

Dacă monitorizările din primăvara anului trecut indicau cel puţin o tendinţă slabă de schimbare în direcţia cuvenită la TV "Moldova 1" şi "Radio Moldova", ulterior administraţia a renunţat până şi la aceste eforturi. În iulie 2008, printr-o declaraţie  comună,   unsprezece misiuni diplomatice europene şi-au exprimat îngrijorarea faţă de  acţiunile întreprinse de către organele de drept împotriva mass-media şi faţă de lipsa independenţei editoriale a Companiei publice - Teleradio-Moldova".

În ultimele luni ale anului 2008 "Teleradio-Moldova" a fost de mai multe ori acuzată că ar face partizanat în favoarea partidului de guvernământ. În octombrie 2008, Alianţa "Moldova noastră" a pichetat Moldova 1 protestând faţă de politica editorială a acesteia, considerată de ea "o structură de propagandă a Partidului Comuniştilor şi a aliaţilor săi". În noiembrie Moldova 1 refuză să facă publicitate ziarului "Moldavskie vedomosti", refuz pe care ziarul îl califică drept o comandă a partidului de guvernământ. Tot în noiembrie, un deputat din opoziţie (Dumitru Diacov) declara în plenul Parlamentului că formaţiunile politice de opoziţie nu au acces la cele două instituţii media din cadrul Companiei publice "Teleradio-Moldova" şi că şi-ar dori un dosar penal, ca să fie - observat" de televiziunea publică. În decembrie 2008, Alianţa "Moldova noastră" acuza Moldova 1 de favorizarea partidului de guvernământ prin prezentarea exclusivă a Partidului Comuniştilor în reportajele despre "Expoziţia partidelor", la care au participat 17 formaţiuni politice.

Conform raportului de monitorizare a campaniei electorale de către mass-media, realizat în cadrul Coaliţiei pentru alegeri libere şi corecte - Coaliţia 2009, posturile publice cu acoperire naţională Moldova 1 şi Radio Moldova au activat ca un departament de manipulare şi propagandă al PCRM, în detrimentul partidelor de opoziţie. Toate buletinele de ştiri ale acestor posturi au fost concepute cu intenţia evidentă de a influenţa electoratul în favoarea unui singur concurent electoral, discreditând în acelaşi timp alţi concurenţi cu şanse de a accede în Parlament. Contrar principiilor democratice, ale sistemului pluripartidist, alegătorilor li s-a inoculat ideea că partidul de guvernământ este singura formaţiune care reprezintă ordinea, stabilitatea, bunăstarea, partidele de opoziţie fiind prezentate ca sinonime cu anarhia, haosul, sărăcia, zarva şi cearta nesfârşită. În acest scop, s-a recurs la procedee ce vin în contradicţie cu etica şi deontologia profesională: reflectarea tendenţioasă, trierea informaţiei, scoaterea acesteia  din context, prezentarea informaţiilor eronate, nerespectarea prezumţiei nevinovăţiei etc.

Sfidarea obligaţiunilor sale de a informa corect publicul a culminat cu ignorarea manifestaţiilor miilor de tineri în centrul Chişinăului, din 6 aprilie 2009. Ulterior, reflectarea protestelor din 7 aprilie s-a făcut cu încălcarea flagrantă a principiilor etice şi deontologice, nerespectându-se prezumţia nevinovăţiei, făcându-se partizanat politic, perpetuând imaginea pozitivă  a guvernării şi a Partidului Comuniştilor pe de o parte, şi stereotipizarea negativă a liderilor a trei partide de opoziţie - Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat şi Alianţa "Moldova Noastră", pe de altă parte. Moldova 1  a citat fidel acuzaţiile formulate de şeful statului la adresa opoziţiei, acesta calificând acţiunile lor ca "puci", "lovitură de stat", "răsturnare anticonstituţională", deşi nu au fost aduse  probe care ar fi susţinut afirmaţiile date. Jurnaliştii nu au ţinut cont de faptul că citarea directă de către mass-media şi tirajarea acestor acuzaţii poate să ducă la escaladarea situaţiei şi polarizarea societăţii. În concluzie,   postul public de televiziune Moldova 1, administrat din bani publici, nu a servit intereselor publicului şi nu o oferit informaţie complexă şi nepărtinitoare care ar fi ajutat telespectatorii să-şi creeze o opinie asupra a ceea ce se întâmplă la Chişinău şi alte localităţi din republică.

Acelaşi lucru a fost constatat de delegaţia Parlamentului European, care a menţionat că postul TV Moldova 1 trebuie reformat de urgenţă, deoarece aici au fost efectuate doar - reforme cosmetice". Marianne Mikko, şefa delegaţiei parlamentare, a subliniat, într-o conferinţă de presă, la 29 aprilie, la Chişinău, că reformele la Moldova 1"trebuie făcute chiar acum, deoarece oamenii trebuie să ştie şi, principalul, să înţeleagă ce se întâmplă în ţară". În rezoluţia din 29 aprilie, APCE de asemenea recomandă guvernului Republicii Moldova - să transforme posturile tv şi radio finanţate de stat în servicii cu adevărat publice, care să ofere populaţiei o pluralitate de opinii".

Despre transformarea TV Moldova 1 în instituţie publică se vorbeşte mult în ultimii ani, dar  autorităţile doar mimează dorinţa de transformare, fără a întreprinde acţiuni concrete în acest sens.

Concentrarea şi monopolizarea mass-media

Conform Legii Presei şi Codului Audiovizualului, mass-media sunt obligate să indice fondatorii mass-media, însă de cele mai multe ori proprietarul adevărat rămâne în umbră. În această situaţie, o serie de staţii radio şi TV  au fost procurate, prin persoane interpuse, de partidul de guvernământ şi aliatul său creştin-democrat. Conform unui studiu, publicat în  revista analitică Mass-media în RM, iunie 2008, toate posturile TV cu acoperire naţională şi o serie de posturi audiovizuale locale sunt concentrate în - trustul comunist".

În loc să propună perfecţionarea legislaţiei în corespundere cu normele europene, pentru a se cunoaşte adevăraţii proprietari ai mass-media din RM şi a preveni concentrarea şi monopolizarea mass-media de anumite grupuri politice sau de afaceri, un reprezentant al PPCD, aliat cu partidul de guvernământ, a cerut, în decembrie 2008, Serviciului de Informaţii şi Securitate să afle cine stă în spatele PRO TV. Acesta nu a formulat cereri similare cu privire la cine stă în spatele altor posturi, inclusiv a celora care fac partizanat procomunist sau în folosul PPCD.

Discriminarea mass-media independente

Conform legislaţiei RM, mass-media publice şi cele private trebuie tratate pe picior de egalitate, fără nicio discriminare. În realitate, puterea discriminează mass-media private atât în ce priveşte accesul la informaţie, cât şi plasarea publicităţii plătite din bani publici. Conform unui studiu efectuat de Centrul Independent de Jurnalism, publicat în octombrie 2008, în Republica Moldova volumul publicităţii de stat nu depinde de tirajul publicaţiei. Cotidianul Timpul de dimineaţă, cu 5 apariţii pe săptămână, cu un "tiraj săptămânal" de 46750 exemplare, a beneficiat de un volum de peste 4 ori mai mic de anunţuri şi materiale publicitare furnizate de instituţiile de stat, administraţiile publice locale, întreprinderile de stat şi municipale decât fostul ziar guvernamental "Moldova Suverană", editat de 4 ori pe săptămână, cu un "tiraj săptămânal" de 19 452 exemplare. În provincie, discriminarea publicaţiilor private în raport cu cele publice este şi mai evidentă.

Un exemplu de atitudine părtinitoare a statului faţă de mass-media loială puterii îl reprezintă postul de televiziune NIT, printre acţionarii căruia se regăsesc şi doi reprezentanţi ai PCRM. Conform unei investigaţii efectuate de Jurnal de Chişinău, pe parcursul ultimilor patru ani, Consiliul Coordonator al Audiovizualului i-a oferit canalului NIT zece frecvenţe tv care i-au asigurat acoperire pentru aproape 80% din teritoriul republicii. Un număr atât de mare de frecvenţe nu a obţinut de la CCA până la acest moment nici un post privat de televiziune. Vlad Ţurcanu, un fost membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului, declară că, analizând rapoartele de activitate ale CCA, a constatat că din 2001 încoace NIT nu a primit niciun refuz din partea CCA privitor la frecvenţe. Pe de altă parte, "PRO TV Chişinău" n-a obţinut în acest an (2008) nici o frecvenţă din cele solicitate. Este cert ca tot ce se face pentru "NIT" reprezintă o comandă de sus", susţine fostul membru al CCA. În 2004, I.S."Radiocomunicaţii" i-a vândut NIT şase staţii TV (antene şi emiţătoare) pentru circa 327 de mii de euro. Experţii afirmă însă că preţul real al acelor echipamente tehnice era atunci mai mare cu câteva zeci de mii de euro şi NIT ar fi trebuit să plătească cu 53 de mii de euro mai mult. La finele anului 2008, Guvernul RM a aprobat cererea NIT de privatizare a unei părţi din sediul Biroului Naţional de Statistică, mutat, în mod forţat, cu câţiva ani în urmă, la marginea oraşului.

Potrivit documentelor, în proprietatea privată a postului procomunist de televiziune au intrat 1732 din cei 4445,9 metri pătraţi de spaţiu pe care îl închiriază în clădirea de pe şos. Hânceşti 53, la un preţ de circa 6 milioane de lei, în timp ce experţii estimează că un asemenea spaţiu ar costa de 3 ori mai mult. De menţionat, că privatizarea s-a făcut fără licitaţie, în secret.

Deşi în mod oficial nu există subsidii guvernamentale pentru mass-media, se poate considera că Guvernul acordă totuşi asistenţă financiară unor mass-media prin transmiterea de utilaje, prin plasarea publicităţii şi prin privatizări ieftine, fără organizarea unor licitaţii, cum a fost cazul NIT, Moldova Suverană şi Nezavisimaia Moldova. "Prin Planul de Acţiuni UE-RM, statul s-a obligat să ofere presei scrise şi electronice ajutor în baza unor criterii obiective şi corecte. Acest lucru nu s-a întâmplat. Din păcate avem finanţare directă din partea statului doar pentru mass-media care prezintă informaţii benefice autorităţilor publice", afirmă Eugen Rîbca, expert mass-media, autor al studiului "Evoluţia libertăţilor mass-media în contextul implementării Planului de Acţiuni UE-RM", lansat la 17 noiembrie 2009, la Chişinău (Sursa: Info-Prim Neo).

Reprezentanţii PCRM refuză să colaboreze cu mass-media independente, neloiale partidului de guvernământ. De asemenea, aceste posturi sunt discriminate în privinţa accesului la informaţie.

Exemple: După întrevederea preşedintelui moldovean Vladimir Voronin cu omologul său rus  Dmitri Medvedev de la  Soci, Rusia, la 25 august 2008, la conferinţa de presă de la Preşedinţie au fost invitaţi doar ziariştii de la instituţiile media loiale puterii.

La 6 noiembrie unei echipe de la - PRO TV Chişinău" i-a fost interzis accesul la o adunare solemnă organizată la Bălţi de reprezentanţii locali ai partidului de guvernământ, cu prilejul aniversării revoluţiei bolşevice din 1917. Evenimentul a avut loc  în sala de festivităţi a Secţiei Bălţi de evidenţă şi documentare a populaţiei. Refuzul a fost motivat prin faptul că după ora cinci instituţia publică este închisă şi că ziariştii de la PRO TV nu au fost incluşi în lista invitaţilor.

La 8 decembrie 2008, jurnaliştii "PRO TV Chişinău" nu au fost admişi la şedinţa Guvernului, unde se discuta despre situaţia creată în ţară în legătură cu "criza gazelor". În acelaşi timp, jurnalişti de la postul public "Moldova 1" şi postul privat NIT au avut acces în sala de şedinţe a Guvernului, unde s-a reunit comisia pentru situaţii excepţionale. "PRO TV Chişinău" a anunţat că a făcut demersurile necesare pentru a avea acces la şedinţa comisiei pentru situaţii excepţionale.

La 20 februarie 2009, o echipă de filmare de la postul "TV 7" din Chişinău nu a fost admisă la o reuniune a şefului statului cu medici din majoritatea raioanelor ţării. Jurnalistul Petru Terguţă spune că agenţii din paza şefului statului au interzis echipei "TV7" să filmeze în timp ce preşedintele Voronin intra sau ieşea din sediul Guvernului. În acelaşi timp, după cum a anunţat "TV 7", la reuniunea preşedintelui cu medicii au fost admise postul public de televiziune TV "Moldova 1" şi câteva posturi private (N4 şi NIT) procomuniste.


Abuzuri asupra jurnaliştilor şi hărţuirea mass-media

În perioada 3 mai 2008 -“ 3 mai 2009, în RM au fost comise mai multe acţiuni ce contravin prevederilor Legii Presei care interzic "imixtiunea în activitatea de pregătire şi de difuzare a informaţiei" (art. 1) de către presă şi stipulează că, "în scopul exercitării atribuţiilor profesionale", jurnalistul are dreptul "a) să obţină şi să difuzeze informaţii; ...c) să facă imprimări audiovizuale, să filmeze şi să fotografieze; .... să asiste la mitinguri, demonstraţii şi la alte manifestaţii publice" (art. 20).

În mai 2008, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei a supus ziarul "Moldavskie vedomosti" unor controale financiare, în cadrul unui proces de urmărire penală iniţiat de Procuratura Generală pentru o presupusă infracţiune de "delapidare a averii străine în proporţii deosebit de mari". Această învinuire i s-a adus ziarului după publicarea în paginile sale a materialelor publicitare ale întreprinderii "Cariera de la Soroca".

La 10 mai 2008, jurnalistul Ghenadie Brega, care protesta în faţa Guvernului împotriva arestării fratelui său, a fost agresat de către ofiţeri de poliţie îmbrăcaţi în civil, apoi arestat şi dus la comisariatul de poliţie al sectorului Buiucani, Chişinău, unde a fost ţinut timp de 48 de ore în condiţii inumane şi degradante, fiind învinuit de - nesubordonare cu rea-voinţă la cerinţele legitime ale colaboratorilor de poliţie, opunere de rezistenţă şi ultragierea poliţiei- .

Pe data de 10 iulie 2008, jurnalistul Ghenadie Brega, venit la Procuratura municipală din Chişinău pentru a lua imagini cu unul dintre tinerii anchetaţi în cazul forumiştilor acuzaţi că ar fi lansat "prin intermediul portalurilor forum.md, torrentsmd.com, desteptarea.info şi unimedia.md .... multiple chemări publice la răsturnarea prin violenţă a orânduirii constituţionale şi lichidarea statalităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova", a fost atacat fizic şi verbal de către o persoană  în civil, ieşită din sediul Procuraturii.

La 11 iunie, Procuratura din Chişinău a invitat un grup de tineri pentru a fi audiaţi în cadrul unui dosar de urmărire penală, după ce aceştia au publicat pe mai multe site-uri comentarii critice la adresa actualei guvernări de la Chişinău. Până a merge la procurori, unora dintre tineri le-au fost ridicate calculatoarele personale de pe care îşi scriau comentariile.

La 10 noiembrie, administratorul Societăţii - Termocom" a respins invitaţia canalului PRO TV de a participa la o emisiune în direct despre problema agentului termic în Chişinău, etichetându-l drept - post ţigănesc de televiziune".

În noiembrie Procuratura Generala a demarat o anchetă în baza interpelării deputatului PPCD Ştefan Secăreanu, pentru a stabili cine sunt proprietarii postului de televiziune PRO TV Chişinău. Procuratura l-a informat pe deputat că legalitatea activităţii postului de televiziune este examinată de un grup de lucru constituit din reprezentanţii Procuraturii Generale, ai Procuraturii Anticorupţie şi ai Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. Procuratura a mai comunicat că Inspectoratului Fiscal Principal de Stat i-a fost solicitat să efectueze un control din care să rezulte dacă a fost sau nu respectată legislaţia fiscală, in ceea ce priveşte achitarea impozitelor, iar Consiliului Coordonator al Audiovizualului i s-a cerut să verifice modul in care au fost respectate principiile comunicării audiovizuale, prevăzute de Codul audiovizualului.

La, 25 noiembrie 2008, ca urmare a unei scrisori adresate de către deputatul PPCD Ştefan Secăreanu premierului, Centrul de Medicină Preventivă a verificat  respectarea nivelului sonor în preajma postului PRO TV Chişinău. Anterior, alţi specialişti testaseră nivelul radiaţiei din preajma sediului staţiei tv. Într-o plângere anonimă cauza radiaţiei era invocată drept motiv că frunzele de pe copacii din preajmă ar fi căzut mai devreme ca de obicei.

La 29 noiembrie, liderul PPCD Iurie Roşca a agresat verbal un reporter de la  postul PRO TV Chişinău (Tatiana Ţurcanu), spunându-i: "Duduie, daţi-mi voie să mă exprim româneşte: şterge-ţi mucii. ...Foarte repede nu o să mai ai unde să te prostituezi". Incidentul s-a produs în finalul unor dezbateri din cadrul "ThinkMoldova" desfăşurate la Academia de Studii Economice din Chişinău. Reporterul "PRO TV Chişinău" i-a solicitat lui Iurie Roşca explicaţii pe marginea unor declaraţii ce vizau postul respectiv de televiziune. În aceeaşi zi, un comportament brutal a avut cu un alt reporter (Sorina Obreja) de la PRO TV Chişinău şi preşedintele Vladimir Voronin.

La 25 decembrie mai multe ONG-uri de media şi pentru apărarea drepturilor omului au organizat un marş de protest în semn de solidaritate cu persoanele şi organizaţiile care au fost împiedicate de autorităţi să organizeze întruniri publice. Protestatarii nu au fost lăsaţi de către poliţişti să se apropie de sediul legislativului şi nici de Preşedinţie. Marşul de protest s-a încheiat în faţa Ministerului Afacerilor Interne unde, un angajat al MAI, recunoscut de protestatari ca fiind Petru Corduneanu, fost vicecomisar al oraşului, i-a etichetat pe protestatari cu - râsuri şi lepădături ale societăţii care de dimineaţă umblă pe străzi şi încurcă sărbătorile religioase de iarnă".

La 26 septembrie, publicaţia «Edinaya Gagauzia», editată de mişcarea politică cu acelaşi nume din autonomia găgăuză, a declarat că a devenit victima atacurilor puterii comuniste de la Chişinău, care prin Procuratura Generală intenţionează să lichideze publicaţia. Redacţia afirmă că presiunile asupra gazetei au început după publicarea unui şir de articole critice la adresa unor funcţionari din organele de drept.

La 8 octombrie, o echipă a postului "PRO TV Chişinău" a fost bruscată de către un poliţist şi de vicecomisarul raionului Orhei în incinta Judecătoriei din această localitate. Poliţiştii au îngrădit accesul jurnaliştilor în sala de judecată. Ulterior, la 16 octombrie, cei doi poliţişti au fost sancţionaţi disciplinar "pentru comportament neadecvat cu jurnaliştii". Sancţiunea disciplinară a fost ordonată de ministrul Afacerilor Interne. Este unul din puţinele cazuri de reacţie la agresivitatea poliţiei faţă de jurnalişti.

La 10 octombrie, Veronica Russu, jurnalistă la - Ziarul de gardă", a fost intimidată de către unul dintre gardienii care însoţeau un inculpat în sala de judecată. Incidentul s-a produs în incinta Judecătoriei Militare din Chişinău. Deşi preşedintele instanţei i-a permis reporterului să fotografieze în sală -“ după pronunţarea şedinţei sau în pauză -“ gardianul i-a interzis să-şi exercite meseria, fără a avea un drept în acest sens.

Cameramanul Vasile Costiuc de la postul de televiziune pe Internet "Jurnal TV" a fost intimidat de poliţişti la 11 octombrie, în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, unde se desfăşurau manifestări de Ziua Naţională a Vinului. Cameramanul filma momentele când şeful statului gusta din vinuri. El a fost acostat de patru indivizi care l-au rugat, "fără să facă show", să-i urmeze. A fost urcat într-o maşină şi plimbat vreo patruzeci de minute prin Chişinău. În acest timp, un bodyguard al şefului statului a vizionat materialul filmat de cameraman.   După aproape o oră, cameramanul a fost adus în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi sfătuit să plece acasă pentru propria lui siguranţă.

La 27 noiembrie, un cameraman al postului "PRO TV Chişinău" a fost obligat de către agenţii din paza Preşedintelui Vladimir Voronin să şteargă imaginile în care apar doi ofiţeri de pază urcând în maşină. Incidentul s-a produs după vizita şefului statului la Centrul Anticorupţie. Serviciul de presă al Preşedinţiei a declarat că ofiţerii nu vor să fie filmaţi, însă a recunoscut că aceştia au reacţionat inadecvat, deoarece nu există nici o prevedere legală care le-ar permite să şteargă imaginile filmate de către cameraman.

La 26 decembrie, jurnalista Domnica Negru de la postul "PRO TV Chişinău" a fost agresată fizic de către un poliţist. Acesta i-a sucit mâinile la spate şi i-a distrus microfonul în timp ce realiza un reportaj despre jaful produs la o filială a unei bănci din Chişinău.

La 3 februarie 2009, un soldat dintr-o patrulă de carabinieri care făcea serviciul lângă sediul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) a deteriorat parţial camera unui cameraman de la "JURNAL TV", cerându-i să nu filmeze "pentru că nu-i voie". Cameramanul Vasile Costiuc s-a legitimat, informând carabinierul că filmează pe un domeniu public. Un funcţionar de rang înalt al MAI nu s-a implicat în acest conflict, deşi Vasile Costiuc i-a solicitat să intervină.

La 25 februarie 2009, reprezentanţi ai poliţiei au descins la Albasat  TV din Nisporeni fără mandat de percheziţie, cerând acte contabile şi demontând hardurile de la calculatoare, comportându-se brutal. Explicaţia MAI a fost că astfel s-a dat curs plângerii unui cetăţean privitor la nereguli în evidenţa contabilă a acestui post. Ulterior, poliţia a formulat o nouă acuzare: folosirea softurilor nelicenţiate, acuzare respinsă de administraţia postului respectiv. La 9 martie, reprezentanţii MAI s-au prezentat la postul TV Albasat cu o nouă acuzare, cerând administraţiei dovezi în ce priveşte realizarea unor emisiuni în 2006 şi anunţând că postului în cauză i-a fost intentat dosar penal. Organizaţii de media locale şi din străinătate s-au arătat îngrijorate de incidentul de la Nisporeni, calificând-l în mod justificat drept caz de presiune asupra jurnaliştilor, de îngrădire a dreptului la libertatea de exprimare.

La 10 martie, Oleg Brega, cameraman la "JURNAL TV" a fost agresat de reprezentanţi ai serviciului de securitate al premierului. Incidentul s-a produs în holul Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău, unde premierul Zinaida Greceanii participa la o reuniune cu circa o mie de lucrători ai Societăţii "Moldova-Gaz". Bodyguarzii au interzis accesul jurnaliştilor de la "JURNAL TV". Oleg Brega a încercat să intre în sală, dar un bărbat în civil a aplicat forţa fizică pentru a-i împiedica accesul. El a lovit peste cameră şi a deteriorat parasolarul de la obiectiv. Cameramanul de la "JURNAL TV" a depus o plângere la procuratură în care cere tragerea la răspundere a celor care l-au intimidat.

Echipa de filmare de la Agenţia multimedia OMEGA a fost agresată, la 22 martie 2009, în cadrul unei acţiuni de protest organizate la Chişinău de Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM). Reprezentantul Organizaţiei teritoriale Călăraşi a PLDM, Ion Chitoroagă, a fost iritat de faptul că este filmat şi a deteriorat camera de filmat şi microfonul jurnaliştilor. Ulterior, Ion Chitoroagă, care figura cu numărul 56 în lista electorală a PLDM, a fost retras de pe lista PLDM. El a fost arestat şi Procuratura i-a intentat un dosar penal.  

La 26 martie 2009, editorul săptămânalului "SP" din Bălţi, Slava Perunov, a fost agresat la o întrunire electorală a şefului statului Vladimir Voronin, la Palatul de Cultură din localitate.   În pofida faptului că s-a legitimat, lui Perunov i-a fost interzis accesul în sală, iar când a insistat, unul dintre tinerii care i-au barat calea l-a lovit cu pumnul şi a închis uşa. Conform legislaţiei, accesul jurnaliştilor la evenimentele electorale este liber.   Slava Perunov a declarat că are dovezi fotografice şi va depune o plângere la poliţie în care va cere pedepsirea huliganilor. PCRM şi Procuratura nu au reacţionat la acest caz de agresiune faţă de presă.

La 7 aprilie 2009, cel puţin 18 jurnalişti români care circulau dinspre România spre Chişinău, au fost opriţi şi întorşi din drum de la punctele Galaţi-Giurgiuleşti şi Oancea-Cahul, conform datelor Agenţiei de Monitorizare a Presei ActiveWatch din România şi a Centrului Român pentru Jurnalism de Investigaţie. Vameşii moldoveni au invocat defecţiuni ale sistemului computerizat şi le-au solicitat jurnaliştilor mai multe acte: invitaţii scrise, asigurări medicale speciale, acreditări de presă din partea Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE) de la Chişinău, în timp ce pentru a trece frontiera dintre România şi R. Moldova e necesară doar prezentarea paşaportului străin. Jurnaliştii reprezentau agenţiile Associated Press, EPA, France Press, Intact Images, NewsIn, Mediafax, Reuters, ziarele Evenimentul Zilei, Jurnalul Naţional, Ziua şi televiziunea Realitatea TV.

La 8 aprilie 2009, doi jurnalişti de la Antena 3 (post TV din România), Iosif Buble şi Robert Dicu, au fost ţinuţi o noapte pe Aeroportul Chişinău sub supravegherea poliţiei, într-o sală de aşteptare neîncălzită. Ajunşi în Republica Moldova, ei au fost informaţi că au nevoie de viză, pe care cei doi nu o aveau. Li s-a spus că, în cazul în care nu se întorc în ţară de bunăvoie, vor fi expulzaţi. Ei au refuzat să plece, astfel că le-au fost înmânate documentele de expulzare. Reporterul Iosif Buble şi operatorul Robert Dicu ajunseseră pe aeroport în jurul orei 00.20, cu o cursă de la Budapesta. Ei au povestit că au fost supuşi unui interogatoriu de câteva ore, după care au fost conduşi la terminalul de plecări al aeroportului, unde au fost închişi într-o cameră. Aici au aşteptat să li se aducă paşapoartele, care le fuseseră luate. Pe 9 aprilie dimineaţa au fost îmbarcaţi într-un avion cu destinaţia Budapesta.

În aceeaşi zi, fotoreporterul Horia Călăceanu, de la publicaţia bucureşteană Adevărul, a fost şi el nevoit să se întoarcă în România, după ce ajunsese cu o cursă de la Budapesta pe aeroportul din Chişinău, potrivit Mediafax. Aici, forţele de ordine i-au luat paşaportul şi l-au condus sub pază militară într-o cameră de la aeroport, unde jurnalistul a fost păzit timp de cinci ore.

Cătălin Gombos, reporter special şi tehnicianul de sunet Laurenţiu Stângaciu, de la postul public Radio România Actualităţi, au sosit la Chişinău miercuri, 8 aprilie, cu o cursă a companiei Air Moldova, venind de la Budapesta. Pe aeroport, la verificarea paşapoartelor şi la întrebările de rutină despre scopul călătoriei cei doi au menţionat ca urmau să se alăture celor două jurnaliste ale SRR aflate deja la faţa locului pentru a relata despre evenimentele petrecute la Chişinău după alegerile de la 5 aprilie 2009. Au fost chestionaţi şi despre biletele de întoarcere şi despre rezervarea la hotel, ambele fiind asigurate, ca şi despre ruta prin Budapesta aleasă pentru călătorie. Întrebările au fost reluate în mai multe rânduri şi de alţi poliţişti de frontieră ca şi de personal civil al aeroportului. După o aşteptare de peste o oră şi fără nicio explicaţie, li s-a comunicat că vor fi conduşi la terminalul "Plecări". Paşapoartele erau reţinute, cu precizarea că le vor recupera de la comandantul aeronavei cu care vor reveni în România (tratament aplicat, de regula, deportaţilor). Cea mai apropiată oră de plecare a fost cu o cursa de Istanbul, iar după ce jurnaliştii au prezentat biletele pe care le cumpăraseră, li s-au restituit totuşi paşapoartele.

Tot la 8 aprilie 2009, ziaristul Dragoş Boţa, de la cotidianul Gândul, a fost reţinut o noapte pe aeroportul din Chişinău, după care a fost expulzat din ţară.

Patru reporteri ai Ziarului de Gardă, publicaţie de investigaţie, au fost intimidaţi, la 8 aprilie, de către reprezentanţi ai forţelor de ordine. Cei patru reporteri (Alina Radu, Anastasia Nani, Tatiana Eţco şi Nicolae Cuşchevici) au fost agresaţi în spatele Palatului Naţional de către poliţişti. Jurnaliştii au fost ameninţaţi că li se vor distruge camerele de fotografiat. Reporterilor le-au fost răsucite mâinile, au fost lovite camerele foto. Reporterii au mers în scuarul din spatele Palatului Naţional pentru a se documenta şi lua imagini după ce au observat că un grup de persoane îmbrăcate în negru au trântit la pământ şi au lovit câţiva tineri. Deşi toţi reporterii s-au legitimat, nici unul dintre agresori n-a vrut să se legitimeze.

În aceeaşi zi, la 22:20, Oleg Brega, reporter al postului TV pe Internet JurnalTV, a fost bătut în spatele clădirii Guvernului de nişte poliţişti, unul dintre ei în echipament Scut, acestuia fiindu-i sustrase 2 camere de filmat, una proprietate privată şi alta proprietate a JurnalTV. Oleg Brega a mers acolo în calitate de jurnalist la chemarea unei colege care declara ca a văzut un caz de agresare a unei persoane de către nişte indivizi în civil.

Natalia Morari, corespondent în Chişinău pentru publicaţia The New Times din Moscova, a fost acuzată de organizarea protestelor violente din 7 aprilie din Chişinău. Jurnalista a fost plasată pe 16 aprilie în arest la domiciliu pentru 15 zile, conform jurnalul său electronic actualizat de soţul ei, Ilia Barabanov.

La 8 aprilie 2009, cameramanul ProTV, Constantin Rogodanţev, a fost agresat de către poliţişti cu cagule. Camera de filmat a jurnalistului a fost aproape distrusă.

Conform mass-media georgiene, în pofida implicării consulatului georgian, un grup de jurnalişti georgieni de la "Imedi", Rustavi-2" şi "Primul canal" au fost trimişi de pe aeroportul Chişinău înapoi spre Riga, interzicându-li-se intrarea în R. Moldova.


Echipa Realitatea TV, post românesc TV, formată din jurnalista Evghenia Kironaki, cameramanul Mihai Valentin Buzduga şi şoferul Gabriel Colac, au fost reţinuţi la 9 aprilie pentru 4 ore de către forţele de ordine şi obligaţi să părăsească ţara. Ei au declarat că au fost intimidaţi cu expresii de genul "mai bine îi împuşcăm", "vor primi sigur 2 ani de arest".

La 9 aprilie poliţiştii au intrat în casa în care se aflau Oleg Brega, cameraman al postului de televiziune pe Internet JurnalTV, şi alte trei persoane şi au percheziţionat toate încăperile, confiscând mai multe obiecte şi bunuri. Poliţiştii nu s-au legitimat şi nu au prezentat niciun mandat de percheziţie.
 
La 10 aprilie 2009, la ora 11.40, redactorul-şef al publicaţiei Jurnal de Chişinău, Rodica Mahu, a fost reţinută pe stradă de către 4 poliţişti în civil, împinsă într-o maşină şi dusă într-o direcţie necunoscută. Telefonul redacţiei care se afla la ea a fost deconectat pentru câteva ore. După două ore şi jumătate ea a fost eliberată. Jurnalista a declarat că a fost reţinută la Departamentul Misiuni Speciale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, de către poliţiştii Catlabuga şi Pântea, fiind acuzată de "colectarea informaţiei despre clădirea Guvernului pentru a o ataca".

În aceeaşi zi, Petru Terguţă, jurnalist la TV7 şi corespondent la Antena 3, post TV românesc, cameramanul Dan Niţescu, asistentul de imagine Victor Alexandru au fost hărţuiţi şi ameninţaţi de către organele de securitate şi au decis să părăsească Republica Moldova. Petru Terguţă a fost anterior ameninţat telefonic şi avertizat ca va fi arestat. Echipa Antena 3 a reclamat comportamentul violent şi abuziv al şefului misiunii OSCE în Moldova, Philip N. Remler în timpul aflării lor la OSCE în Chişinău unde solicitau protecţie. Aflată în incinta clădirii OSCE, la invitaţia ofiţerului de presă, echipa Antena 3 a declarat ulterior că ar fi fost atacată verbal de către Remler, care a somat violent jurnaliştii să părăsească imediat clădirea OSCE - altfel va fi chemată poliţia". Echipa Antena 3 a părăsit forţat clădirea OSCE, după care a părăsit Republica Moldova sub escortă.

La 10 aprilie, Doru Dendiu, corespondent TVR, post public TV românesc, a fost reţinut în jurul amiezii şi dus la Departamentul Servicii Operative din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Nimeni nu a putut afla nimic despre el până aproximativ la ora 18.00. Jurnalistul a fost reţinut pentru 6 ore fără acces la un avocat şi i-a fost confiscat telefonul mobil.

Tot la 10 aprilie 2009, Ion Terguţă care relata pentru Antena 3, a fost reţinut pe stradă şi dus la Departamentul Servicii Operative din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. A fost reţinut pentru 6 ore, fără acces la un avocat. Telefonul mobil i-a fost confiscat.

La 11 aprilie 2009, corespondentul TVR Doru Dendiu a fost chemat la Ministerul de Externe, unde i s-a cerut acreditarea. El a refuzat să o predea pentru că nu a primit o motivaţie scrisă prin care să i se spună de ce i se retrage această acreditare care îi permite să lucreze ca jurnalist în R. Moldova. La 13 aprilie, a fost chemat din nou şi i s-a dat o hârtie scrisă, fără semnătură şi ştampilă, în care era acuzat ca a încălcat punctul 18 din Regulamentul de acreditare a jurnaliştilor străini. Conform punctului respectiv din regulament, "jurnaliştii străini acreditaţi şi membrii familiilor lor sunt obligaţi să respecte Constituţia Republicii Moldova, legile şi alte acte normative ale Republicii Moldova, principiile internaţionale ale eticii profesionale a jurnalistului. În caz de nerespectare a acestor prevederi, precum şi de falsificare premeditată sau tendenţioasă în presa a datelor în stare să aducă prejudicii grave politicii externe şi interne a Republicii Moldova sau stabilităţii ei social-economice, de instigare la acţiuni şi fapte care pot pune în pericol unitatea şi integritatea teritorială a statului, jurnaliştii pot fi lipsiţi de calitatea de acreditat şi dreptul la acreditare". Jurnalistului i s-a dat ultimatum să părăsească teritoriul R. Moldovei în 24 de ore. La vama Sculeni, însă, jurnalistului i s-a cerut viză de ieşire de către vameşii moldoveni. După intervenţia unui diplomat, după 30 de minute, Dendiu a fost lăsat să treacă vama.

La 15 aprilie 2009, doi ofiţeri de poliţie în uniforme l-au căutat pe Vasile Costiuc, cameramanul JurnalTV, la reşedinţa acestuia, spunând proprietarei apartamentului că îl caută pe jurnalist fără a prezenta motivul sau vreo citaţie. Imediat după plecarea poliţiştilor, proprietara l-a anunţat pe Costiuc că este căutat de organele de ordine. El a fost nevoit să se ascundă câteva zile de frică să nu fie reţinut şi bătut.

La 28 aprilie, Centrul Independent de Jurnalism a fost vizitat de un reprezentant al Inspectoratului fiscal de Stat (IFS), care a cerut să i se pună la dispoziţie, pentru verificare, un şir de documente şi informaţii ce ţin de sursele de finanţare a organizaţiei. Anterior, la 24 aprilie, organizaţia de media, primise o citaţie în care directorul CIJ era invitat la sediul IFS ca să prezinte marţi documente cu privire la activitatea organizaţiei din ultimii doi.
Citaţii de la organele fiscale, prin care i-au fost solicitate informaţii cu privire la sursele de finanţare, au primit Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT, Institutul IDIS Vitorul, Institutul de Politici Publice şi Asociaţia Presei Electronice APEL, care au semnalat, în perioada preelectorală şi electorală, cazuri de încălcări grave ale legislaţiei electorale şi ale drepturilor omului. (surse: Monitor Media, jurnaltv.md, jurnal.md, ifex.org, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţii şi Agenţia de Monitorizare a Presei, cotidianul.ro, adevarul.ro, jurnalul.ro, tvr.ro, gandul.info, tvr.ro, hotnews.ro, mediafax.ro, antena3.ro, curaj.net)

De regulă, autorităţile şi organele de drept au ignorat apelurile organizaţiilor neguvernamentale mass-media privind asigurarea respectării întocmai a dreptului la libera exprimare şi pedepsirea celor care au comis abuzuri împotriva jurnaliştilor şi a presei, care au îngrădit accesul jurnaliştilor la informaţia şi evenimentele de interes public.

Cazurile de agresiune împotriva jurnaliştilor sunt mediatizate, de obicei, doar de presa de opoziţie. Şi autorităţile reacţionează selectiv la agresarea jurnaliştilor. De exemplu, în timp ce agresorul jurnaliştilor de la Omega a fost arestat, agresorii (cunoscuţi) ai lui Ghenadie Brega şi ai altor jurnalişti de la presa care critică guvernarea au fost lăsaţi în pace. Actele de obstrucţionare publică a jurnaliştilor de către persoane oficiale încurajează o atitudine ostilă faţă de presă din partea organelor de forţă şi a funcţionarilor de toate rangurile.


Pe 17 iulie 2008, preşedintele Vladimir Voronin, în cadrul unei şedinţe a Comisiei Naţionale pentru Integrare Europeană, învinuia presa de opoziţie pentru imaginea proastă a RM în Europa. Şeful statului considera că "problema actualei percepţii a R. Moldovei în multe capitale din Uniunea Europeană o constituie faptul că mulţi evaluează situaţia pe baza unor zvonuri, cred în vechile stereotipuri, se informează exclusiv din presa de opoziţie şi din presa electronică care poate să arunce, şi aruncă, ce vrei pe paginile internetului", că ziariştii  "trebuie să aibă soveste, că asta-i ţara noastră" şi că "trebuie să arătăm lumii întregi care sunt eforturile concrete ale R. Moldova, dar nu acele supte din degetele murdare ale cuiva şi cu interesele respective.".  

Autocenzura şi principiile de etică profesională

Condiţiile economice precare de azi, dar mai cu seamă presiunile politice şi ideologice ale partidului de guvernământ, determină extinderea fenomenelor autocenzurii, a nerespectării normelor etice şi deontologice de către jurnalişti. Partizanatul politic a pătruns adânc până şi în producţia de ştiri a agenţiilor informaţionale, începând cu agenţia guvernamentală Moldpres.
 
Presa străină

Există un dezechilibru evident pe piaţa informaţională a RM în defavoarea presei occidentale, spaţiul informaţional al RM fiind dominat în continuare de mass-media ruseşti. În aceste condiţii, evenimentele internaţionale, cum ar fi războiul din Georgia, situaţia din Ucraina etc. le sunt prezentate populaţiei prin prisma oficialităţilor ruse, liderii Rusiei figurând printre cele mai populare personalităţi politice în Republica Moldova. De asemenea, prin intermediul presei ruse moldovenilor li se inoculează în continuare sentimentele anti-NATO, presa rusă mediatizând prejudecăţile şi stereotipurile anti-NATO din perioada sovietică.

Recomandări:

Pentru asigurarea unei libertăţi reale a presei, în conformitate cu principiile unei societăţi deschise, democratice şi în corespundere cu normele internaţionale, autorităţile din RM ar trebui:
- Să stopeze acţiunile agresive, de intimidare şi hărţuire a jurnaliştilor, a presei independente şi organizaţiilor neguvernamentale din domeniul mass-media; 
- Să reacţioneze şi să pedepsească vinovaţii în cazurile de agresiune împotriva jurnaliştilor, de intimidare şi hărţuire a presei, de violare a dreptului la exprimare, de  îngrădire a accesului la informaţia de interes public;
- Să asigure aplicarea jurisprudenţei şi practicii CEDO de către instanţele judecătoreşti şi  organele de drept;
- Să asigure transparenţa proprietăţii mass-media şi să se evite monopolizarea mass-media de anumite forţe politice şi grupuri de interese;
- Să perfecţioneze cadrul legal şi să asigure funcţionarea legilor în vigoare, inclusiv: să depolitizeze Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi să perfecţioneze cadrul legislativ privind acordarea licenţelor de emisie şi a frecvenţelor; să revizuiască legislaţia privind Instituţia publică a audiovizualului pentru asigurarea independenţei reale a companiei publice; să modifice Codul Civil astfel încât mărimea compensaţiilor să fie proporţională cu prejudiciile aduse, iar în cazul persoanelor publice să se ia în considerare un grad mai mare de expunere faţă de critică;
- Să nu admită discriminarea mass-media în funcţie de forma de proprietate şi pe criterii politice, să ia măsuri pentru încurajarea investiţiilor locale şi internaţionale în domeniul mass-media.

Semnează:
Centrul Independent de Jurnalism               Â 
Asociaţia Presei Independente
Asociaţia Presei Electronice APEL                
Centrul "Acces-Info"
Centrul de Investigaţii Jurnalistice  
Comitetul pentru Libertatea Presei
Uniunea Jurnaliştilor din Moldova    Â 
Centrul Tânărului Jurnalist din Moldova



Plasează articolul în:   google Delicious Digg Yahoo Facebook Twitter Netvibes linkedin


Comentarii Adaugă comentariu
Nume, Prenume *:
E-mail:
Comentariu * caractere rămase